Gestionarea apei, canalizării, igienei și deșeurilor în contextul virusului COVID-19

La sfârșitul anului 2019, a apărut o boală respiratorie acută, cunoscută sub numele de noul coronavirus 2019 (COVID-19). Patogenul responsabil de COVID-19 este sindromul respirator acut sever coronavirus 2 (SARS-CoV-2, denumit și virus COVID-19), ce face parte din familia coronavirus. Ca răspuns la răspândirea tot mai mare a COVID-19, OMS a publicat o serie de documente de orientare tehnică pe teme specifice, inclusiv prevenirea și controlul infecțiilor (PCI). Acestea sunt disponibile la adresa:

https://www.who.int/emergencies/diseases/novel-coronavirus2019/technical-guidance/infection-prevention-and-control.

Acest scurt sumar tehnic completează documentele PCI prin raportarea și rezumarea orientărilor OMS privind deșeurile din apă, apă uzată și sănătate relevante pentru virusuri, inclusiv coronavirus. Acest sumar tehnic este scris, în special, pentru specialiștii și furnizorii din sectorul apei și canalizării. De asemenea, se adresează și furnizorilor de servicii medicale care doresc să știe mai multe despre riscurile și practicile din domeniul apei, canalizării și igienei (WASH).

Furnizarea de servicii de apă și canalizare sigure și în condiții de igienă este esențială pentru protejarea sănătății umane în timpul epidemiilor, inclusiv COVID-19. Asigurarea aplicării corecte și consistente a WASH și a practicilor de management al deșeurilor în cadrul comunităților, locuințelor, școlilor, piețelor și unităților sanitare va contribui la prevenirea transmiterii virusului COVID-19.

Cele mai importante informații privind WASH și virusul COVID-19 sunt sintetizate mai jos:

• Igiena frecventă și adecvată a mâinilor este una dintre cele mai importante măsuri ce pot fi folosite pentru a preveni infectarea cu virusul COVID-19. Specialiștii WASH ar trebui să lucreze la a permite oamenilor să aibă o igienă frecventă și regulată a mâinilor prin îmbunătățirea instalațiilor și folosirea tehnicilor dovedite de schimbare a comportamentului;
• Orientările OMS privind managementul sigur al serviciilor de apă și canalizare se aplică epidemiei COVID-19. Nu sunt necesare măsuri suplimentare. Mai exact, dezinfectarea va facilita eradicarea virusului COVID-19;
• Se vor realiza multe beneficii conexe prin gestionarea în condiții de siguranță a serviciilor de apă și canalizare și aplicarea bunelor practici de igienă. Eforturile de acest gen vor preveni multe alte boli infecțioase ce pot cauza milioane de decese anual.

În prezent, nu există dovezi despre supraviețuirea virusului COVID-19 în apă potabilă sau canalizare. Morfologia și structura chimică a virusului COVID-19 sunt similare cu cele ale altor coronavirusuri umane surogat pentru care există date atât despre supraviețuirea în mediu, cât și despre măsurile eficiente de inactivare. Astfel, acest sumar se bazează pe dovezile existente și, în general, pe orientările OMS privind protejarea împotriva virusurilor din apă și apă uzată. Acest document se bazează pe cunoștințele actuale privind virusul COVID-19 și va fi actualizat pe măsură ce devin disponibile noi informații.

1.1 Transmiterea COVID – 19

Există două căi principale de transmitere a virusului COVID-19: respiratorie și de contact. Când o persoană infectată tușește sau strănută apar stropi de secreții respiratorii. Orice persoană care se află în contact direct cu cineva care prezintă simptome respiratorii (de exemplu: strănut, tuse) riscă să fie expusă. Stropii pot ateriza, de asemenea, pe suprafețe pe care virusul ar putea rămâne viabil; astfel, mediul apropiat al unui individ infectat poate servi drept sursă de transmisie (cunoscută sub numele de transmisie de contact).

Riscul de a fi infectat cu virusul COVID-19 prin fecalele unei persoane infectate pare a fi scăzut. Există unele dovezi ce arată faptul că virusul COVID-19 poate provoca infecții intestinale și poate fi prezent în materiile fecale. Aproximativ 2-10% din cazurile confirmate cu COVID-19 au prezentat diaree, iar alte două studii au depistat fragmente de ARN viral COVID-19 în materiile fecale ale pacienților infectați. Cu toate acestea, până în prezent, un singur studiu a cultivat virusul COVID-19 dintr-un singur specimen de scaun. Nu s-au înregistrat transmisii de fecale la nivel oral ale virusului COVID-19.

1.2 Persistența virusului COVID-19 în apa potabilă, fecale și canalizare și pe suprafețe.

În timp ce este posibilă persistența în apa potabilă, nu există dovezi actuale provenite de la coronavirusurile umane surogat conform cărora acestea sunt prezente în surse de apă de suprafață sau subterane sau sunt transmise prin apa potabilă contaminată. Virusul COVID-19 este încapsulat, cu o membrană exterioară fragilă. În general, virusurile încapsulate sunt mai puțin stabile în mediul înconjurător și foarte sensibile la oxidanți, precum clorul. Deși până în prezent nu există dovezi cu privire la supraviețuirea virusului COVID-19 în apă sau canalizare, virusul este probabil să devină inactiv semnificativ mai repede decât virusurile enterice umane fără înveliș cunoscute a căror transmitere pe calea apei este cunoscută (precum adenovirusuri, norovirus, rotavirus și hepatită A). De exemplu, un studiu a descoperit faptul că un coronavirus uman surogat a supraviețuit doar două zile în apa declorurată de la robinet și în apele uzate din spital la 20° C. Alte studii coincid, remarcând că coronavirusurile umane transmisibile, coronavirusurile cu transmitere gastroenterită și coronavirusul murinic au prezentat o dispariție de 99,9% pe o perioadă de la 2 zile la 23° C până la 2 săptămâni la 25° C. Căldura, nivelul de pH ridicat sau scăzut, lumina solară și dezinfectanții obișnuiți (precum clorul) facilitează dispariția virusului.

Nu este clar cât timp supraviețuiește virusul care provoacă COVID-19 pe suprafețe, dar se pare că se comportă ca și alte coronavirusuri. O analiză recentă a perioadei de supraviețuire a coronavirusurilor umane pe suprafețe a constatat o variabilitate mare, cuprinsă între 2 ore și 9 zile. Timpul de supraviețuire depinde de o serie de factori, inclusiv tipul de suprafață, temperatura, umiditatea relativă și tulpina specifică a virusului. Aceeași analiză a constatat că se poate realiza o inactivare eficientă într-un minut folosind dezinfectanți obișnuiți, precum 70% etanol sau hipoclorit de sodiu (pentru detalii, consultați Secțiunea 2.5 – Practici de curățare).

1.3 Păstrarea în condiții de siguranță a rezervelor de apă

Virusul COVID-19 nu a fost detectat în rezervele de apă potabilă și, în baza dovezilor recente, riscul în acest sens este redus. Studiile de laborator privind coronavirusurile surogat, care au avut loc în medii bine controlate, au indicat că virusul ar putea rămâne infecțios în apa contaminată cu materii fecale timp de mai multe zile, chiar săptămâni. Pot fi luate o serie de măsuri în vederea îmbunătățirii siguranței apei, începând cu protejarea sursei de apă, tratarea apei la punctul de distribuție, colectare sau consum și asigurarea că apa tratată este depozitată în siguranță la domiciliu, în containere curățate regulat și acoperite.

Metodele convenționale, centralizate, de tratare a apei care utilizează filtrarea și dezinfectarea ar trebui să inactiveze virusul COVID-19. S-a dovedit că alte tipuri de coronavirusuri umane sunt sensibile la clorurare și dezinfectare cu lumină ultravioletă (UV). Deoarece virusurile încapsulate sunt învelite de o membrană de celule gazdă lipidică, care nu este robustă, virusul COVID-19 probabil este mai sensibil la clor și la alte procese de dezinfectare oxidantă în comparație cu multe alte virusuri, precum virusurile Coxsackie, care au un strat proteic. Pentru o dezinfecție centralizată eficientă, trebuie să existe o concentrație reziduală de clor liber de ≥0,5 mg / L după cel puțin 30 de minute de timp de contact la pH <8,0. Trebuie păstrat un reziduu de clor pe întregul sistem de distribuție.

În locurile unde nu sunt disponibile tratarea centralizată a apei și alimentarea în siguranță cu apă prin conducte, sunt eficiente o serie de tehnologii de tratare a apei menajere pentru eliminarea sau distrugerea virusurilor, inclusiv fierberea sau utilizarea unor filtre pentru ultrafiltrare sau de tip nanomembrană de înaltă performanță, iradiere solară și, în apele neturbide, iradiere UV și utilizarea de clor liber dozat corespunzător.^[1]

[1] În general, tehnologiile enumerate sunt eficiente în inactivarea virusurilor, dar performanța poate varia foarte mult în funcție de procesul de fabricație, tipul de materiale, proiectare și utilizare. Este important să se verifice performanța unei anumite tehnologii.